Contribuabilii care achiziționează aparate de marcat electronice fiscale pot beneficia beneficia de facilităţ fiscale, și anume de scutirea de impozit pe profit, respectiv a profitului investit în achiziționarea acestora. Conform HG nr. 273/20143, valoarea minimă de intrare în patrimoniu pentru un mijloc fix este de 2.500 lei, astfel că, în principiu, achiziția acestor case de marcat fiscale ar trebui contabilizată în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar.
Totuşi, Codul fiscal din 2016 permite încadrarea în categoria mijloacelor fixe supuse amortizării fiscale a activelor cu o valoare mai mică decât valoarea amintită anterior, astfel:
„În cazul unei imobilizări corporale care, la data intrării în patrimoniu, are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol”, este precizat la art. 28 alin. (21) din Codul fiscal actualizat, valabil şi în 2017.
Scutirea de impozit pe profit, respectiv a profitul investit în achiziționarea acestora, este aplicabilă și caselor de marcat, în condițiile în care acestea se încadrează în categoria de mijloace fixe, respectiv în clasa 2.2.9. “Calculatoare electronice și echipamente periferice. Mașini și aparate de casă, control și facturat”.
În funcție de mărimea costurilor pe care le estimează fiecare contribuabil, determinate în principal de numărul unităților pe care trebuie să le achiziționeze, importanţa aspectelor fiscale cu ocazia achiziției este mai mică sau mai mare. „Scutirea de impozit pe profit aferentă investiției în aparate de casă se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă.
Astfel, un contribuabil, în funcție de costul total al aparatelor de marcat electronice fiscale versus impozitul pe profit la care se așteaptă, își poate planifica această achiziție în etape, pentru a beneficia de nivelul maxim al facilității fiscale”, explică surse din cadrul AttoSOFT.
Există şi un potențial impediment în aplicarea facilității amintite, şi anume eventuala dificultate de a clasifica aparatele de marcat electronice fiscale în categoria mijloacelor fixe și respectiv în clasa 2.2.9 de mijloace fixe eligibilă pentru aplicarea facilității.
Conform normelor în vigoare, un activ este considerat mijloc fix dacă are o valoare de intrare de minimum 2.500 de lei, în vreme ce costul unui aparat de marcat electronic fiscal se situează în jurul sumei de 500 de lei (în variantele existente la ora actuală pe piață, cu precizarea că preţul diferă în funcţie de model şi caracteristici). Chiar şi aşa, aplicarea facilității fiscale nu trebuie eliminată din discuție, întrucât un consultant fiscal poate evalua și îndruma asupra posibilității de aplicare a facilității fiscale atât în funcție de coordonatele fiscale ale companiei, cât și în funcție de caracteristicile achiziției.
