Codul fiscal actualizat din 2017 stabileşte că baza impozabilă a veniturilor microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care:
a) se scad:
– veniturile aferente costurilor stocurilor produse;
– veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
– veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
– veniturile din subvenţii;
– veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
– veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi sş/sau penalităţi de întârziere care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
– veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
– veniturile din diferenţe de curs valutar;
– veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
– valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării;
– veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite, potrivit legii;
– despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
– veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.
b) şi se adaugă:
– valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării;
– în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanţelor şi datoriilor în lei în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului.
– rezervele, cu excepţia celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil şi nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit;
– rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv.
În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune.
