Conform legislației din 2016, unei PFA i se pot calcula și reține impozitul pe venit și contribuțiile la asigurările sociale și de sănătate în două moduri: în sistem real și la normă de venit. În sistem real înseamnă că aplicarea cotelor de impozit și contribuții se face asupra diferenței între venitul brut și cheltuielile deductibile, adică asupra venitului net, iar la normă de venit înseamnă că aplicarea cotelor se face asupra unor sume fixe, stabilite anual de ANAF, denumite norme de venit.
Există anumite condiții care trebuie îndeplinite de către PFA pentru a putea alege sistemul la normă de venit. În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite PFA va fi încadrată automat la impozitarea în sistem real. Iată care sunt aceste condiții:
– Activitatea din care se realizează venituri să fie încadarată într-un cod CAEN aflat pe lista ANAF pentru PFA la normă de venit.
– Cifra de afaceri în anul anterior de activitate să fie mai mică decât suma de 100.000 euro calculată la cursul BNR în ultima zi a anului anterior.
– Activitatea PFA să se desfășoare fără salariați.
Ce diferențe sunt între cele două sisteme de impozitare?
A. Raportarea la autorități. Însuși modul de calcul a impozitelor și contribuțiilor atrage după sine o altă diferențiere majoră între cele 2 sisteme: modul în care se raportează activitatea la autorități.
În sistem real este necesară completarea și transmiterea mai multor declarații astfel încât autoritățile să poată emite decizia finală de impunere. Iată care sunt acestea:
Declarația 220, prin care întreprinzătorul declară în avans un venit pe care îl estimează;
Declarația 200 – Declarație privind veniturile obținute în România, prin care, la finalul anului, întreprinzătorul informează autoritățile cu privire la veniturile efectiv obținute.
În urma depunerii celor 2 declarații întreprinzătorului i se comunică Decizia de impunere privind plățile anticipate și, respectiv, Decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice.
În sistem la normă de venit se transmite numai Declarația 220 în urma căreia se primește Decizia de impunere privind plățile anticipate. Impozitarea și plata contribuțiilor făcându-se la sumă fixă, este evident că nu se mai completează și transmite Declarația 200 și nici nu se mai primește Decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice.
B. Deductibilitate cheltuieli efectuate în scopul realizării obiectului de activitate. În sistemul real titularul PFA are posibilitatea de a scădea din veniturile brute acele cheltuieli considerate deductibile prin lege și care vor diminua venitul net asupra căruia se aplică cotele de impozit și contribuții. În sistem la normă de venit nu se deduc cheltuieli.
C. Ținerea evidențelor contabile se face în partidă simplă în ambele cazuri. Numai că PFA la normă de venit este obligat să colecteze și să înregistreze numai documentele ce atestă încasări pe când PFA în sistem real este obligat să înregistreze atât încasările cât și plățile. Acest lucru este evident din moment ce în sistem real impozitele și contribuțiile sunt atât în funcție de venituri dar și în funcție de cheltuieli care diminuează venitul net. La norma de venit se urmăresc doar încasările pentru a se putea face raportarea la plafonul maxim de 100.000 euro până la care un PFA poate funcționa în acest sistem.
