Noul Cod de procedură fiscală din 2016 clarifică modul în care vor fi stinse datoriile, reglementând acest aspect la Titlul VII – Colectarea creanţelor fiscale, Capitolul II – Stingerea creanţelor fiscale prin plată, compensare şi restituire.
Concret, la art. 165 din documentul citat este stipulat că, în cazul în care un contribuabil datorează mai multe tipuri de obligaţii fiscale (impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, ordinea de stingere a datoriilor este următoarea:
– se sting cu prioritate toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii acestora;
– după stingerea tuturor obligaţiilor fiscale principale, se sting obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi şi penalităţi), în ordinea vechimii acestora.
Ulterior, legiuitorul prevede stingerea, la solicitarea debitorului, a obligaţiilor cu scadenţe viitoare.
Totuşi, potrivit Codului de procedură fiscală, va exista şi o excepţie de la prevederile redate mai sus. Astfel, în cazul obligaţiilor fiscale de plată stabilite de organele fiscal cu suma plătită se sting cu prioritate amenzile contravenţionale individualizate în titluri executorii, în ordinea vechimii, chiar dacă debitorul indică un alt tip de obligaţie fiscală.
În scopul stingerii obligaţiilor fiscale, vechimea acestora se va stabili astfel:
– în funcţie de scadenţă, pentru obligaţiile fiscale principale;
– în funcţie de termenul de plată prevăzut pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii. Termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării deciziei, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 – 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, inclusiv;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 – 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare, inclusiv;
– în funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil/plătitor, în cazul în care legea prevede obligaţia acestuia de a calcula cuantumul obligaţiei fiscale;
– în funcţie de data primirii, în condiţiile legii, a titlurilor executorii transmise de alte instituţii.
