De la 1 ianuarie 2016, legislația în vigoare din România a devenit favorabilă pentru beneficiarii care doresc să își deducă TVA în urma achiziționării serviciilor de consultanță, atunci când prestarea serviciilor se caracterizează, printre altele, prin disponibilitatea permanentă a prestatorului de servicii pentru a furniza, la momentul potrivit, prestările cerute de beneficiar.
Conform art. 280 din Codul Fiscal 2016, faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei, iar exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.
In cazul contractelor de consultanță, conform art. 281 alin. 1 din Codul Fiscal, faptul generator intervine la (..) data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute în prezentul capitol, respectiv, în cazul (..) prestărilor de servicii care se efectuează continuu, (..) se consideră că prestarea este efectuată la datele specificate în contract pentru plata bunurilor livrate sau a serviciilor prestate sau la data emiterii unei facturi, dar perioada de decontare nu poate depăși un an, conform art. 281 alin. 8 din Codul Fiscal.
În ceea ce privește contractele de consultanță sub formă de abonament, vizate de speța prezentată anterior, legislația din România, conform art. 24 alin. 5 din Secțiunea a-ÎI-a, Capitolul IV din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal din 6 ianuarie 2016 („Norme metodologice”), prevede că în cazul contractelor de prestări de servicii în cadrul cărora clientul s-a angajat să plătească sume forfetare cu titlu de remunerație convenită între părți, independent de volumul și de natura serviciilor efectiv furnizate în perioada la care se raportează această remunerație, serviciile trebuie considerate efectuate în perioada la care se raportează plata, indiferent dacă prestatorul a furnizat sau nu a furnizat efectiv servicii clientului său în această perioadă.
În cazul unor astfel de contracte, obiectul prestării de servicii nu este furnizarea unor servicii bine definite, ci faptul de a se afla la dispoziția clientului pentru a-i oferi serviciile contractate, prestarea de servicii fiind efectuată de prestator prin însuși faptul de a se afla la dispoziția clientului în perioada stabilită în contract, independent de volumul și de natura serviciilor efectiv furnizate în perioada la care se referă această remunerație. Faptul generator al taxei intervine conform prevederilor art. 281 alin. (8) din Codul fiscal, fără să prezinte importanță dacă beneficiarul a apelat efectiv sau cât de des a apelat la serviciile prestatorului. În acest sens a fost dată și decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-463/14 Asparuhovo Lake Investment Company OOD.
Aceste prevederi se aplică inclusiv în cazul serviciilor de consultanță, juridice, de contabilitate, de expertiză, de mentenanță, de service și alte servicii similare, pentru care nu se întocmesc rapoarte de lucru sau alte situații pe bază cărora prestatorul atestă serviciile prestate, fiind încheiate contracte în condițiile descrise de prezentul alineat.
