In acord cu legislaţia actualizată orice factură emisă trebuie să conţină, în mod obligatoriu, codul de identificare fiscal a contribuabilului, (CIF) cu RO în faţă, dacă acesta este plătitor de TVA, potrivit Codului de procedură fiscală. Apoi, potrivit Legii societăţilor comerciale, pe factură se mai înscriu denumirea societăţii, forma juridică sub care este organizată şi numărul de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
In conformitate cu Art.155 din Codul Fiscal, orice factură cuprinde:
– un număr de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică respectiva factură în mod unic;
– data de emitere a facturii;
– data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată diferă de data emiterii facturii;
– datele beneficiarului bunurilor sau serviciilor: nume, adresă şi cod de înregistrare fiscală;
– date privind bunurile sau serviciile livrate: denumire, cantitate, pretul unitar;
– valoarea bunurilor sau serviciilor fără TVA;
– indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, funcţie de cotele taxei. In cazul în care nu se datorează taxa, factura trebuie să conţină trimiterea la dispoziţiile aplicabile din Codul Fiscal sau din Directiva 112 sau orice altă menţiune din care să rezulte ca livrarea de bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversă;
– în cazul în care se aplică un regimul special (agenţii de turism, bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie, antichităţi), factura va conţine trimiterea la articolul corespunzator din Directiva 112 (Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată), care să indice că a fost aplicat unul dintre regimurile respective;
– o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeaşi operaţiune.
In conformitate cu legislaţia europeană, România va accepta documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în formă electronică drept facturi, doar dacă acestea îndeplinesc condiţiile prevăzute de Art. 155 din Codul Fiscal.
