Pentru achizițiile de bunuri și servicii pe bază de bonuri fiscale emise în conformitate cu prevederile OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale care îndeplinesc condițiile unei facturi simplificate dacă furnizorul/prestatorul a menționat pe bonul fiscal cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului.
Asadar, de pe bonurile care indeplinesc cele 2 conditii ale unei facturi simplificate si daca prestatorul a mentionat pe bon cu ajutorul aparatului de marcat codul de TVA al beneficiarului, se poate deduce tva.
Desi cele doua documente contin practic aceleasi informatii, din punct de vedere fiscal nu se poate pune semnul egalitatii intre ele.
Ordinul ANAF nr. 4019/2014, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 952 din 29 decembrie 2014 si care a intrat in vigoare la aceeasi data, proroga pana la 31 decembrie 2016 termenul pana la care facturile emise prin autofacturare si bonurile fiscale care indeplinesc conditiile unei facturi simplificate conform prevederilor art. 155 alin. (11), (12) si (20) din Codul fiscal nu se inscriu in formularul 394.
Vechea legislatia stabilea ca bonurile fiscale mai mici de 100 de euro nu se raportau in formularul 394 pana la 31 decembrie 2014.
In conditiile in care scutirea de la declararea bonurilor fiscale sub 100 de euro, in formularul 394, a expirat la sfarsitul anului trecut, Fiscul a prelungit acest termen pana pe 31 decembrie 2016.
